Blog

Sa ne cunoastem, sa ne distram si sa barfim

Mai am o urma de speranta…

Cand credeam ca nu mai am nici o sansa sa gasesc un doctor care sa o poate diagnostica pe mama mea…am reusit si am gasit acea minune intr-o mare mlastina de “doctori”.

 

Din luna Martie mama mea a inceput sa se simta rau, in general oboseala mare. Nu am dat nici unul foarte mare atentie, nici macar ea. A incercat cu un complex de vitamine etc. Nu stiu cum se face, dar timpul a trecut repede, si ne-am trezit in luna Iunie ca respira exagerat de greu, parul din cap a inceput sa ii cada mai ceva ca la persoanele care fac chimoterapie, iar pe fata i-au aparut niste pete rosii de toata frumusetea.

Iar de aici a inceput distractia.

Primul pas a fost sa mergem la o policlinica sa faca o radiografie pulmonara sa vedem care este problema cu respiratia aia grea. De acolo ni s-a spus ca este normal ce vad ei pe radiografie, tinand cont ca pana acum un an ea a fost o fumatoare inraita. Bun, am inteles ca aici este ok, chiar daca nu intelegeam de ce anume respire greu..am mers unde ne-au indrumat, si anume la dermatologie si la endocrinologie (li se parea lor ca maica-mea are gusa si ca sigur are probleme cu glanda tiroida – tinand cont ca este un om cu o greutate normala).

De la dermatologie am revenit cu un diagnostic, si anume Rosacee Cuperoza si cu o lista de crème si de solutii pe care sa le aplice peste minunatele pete. Iar, pentru endocrinologie ne-am gandit sa luam o trimitere de la medicul de familie …problema este ca intre timp a mai aparut un simptom, si anume durere de articulatii.

“Buna” noastra doctorita de familie a cautat pe Google (de fata cu noi) simptomele maica-mii si era sigura ca are osteoporoza. Ne-am speriat bine ha, si am fugit la Victor Babes pentru o analiza de osiodensiometrie. Pe langa timpul , nervii, emotiile si banii cheltuiti, am descoperit ca nu are asa ceva si nici sanse sa faca.

Nu face nimic, o luam de la capat cu doctorii ca de, timpul trecea iar starea mamei mele nu se ameliora, ba din contra.

 

Mai incercam noi si la endocrinologie, unde nimic, iar la alti doi dermatologi pentru ca acel tratament din luna Iunie nu avea rezultate..primim alte doua diferite si cu toate acestea nu aveam nici un raspuns.

Cum durerea de articulatii era din ce in ce mai mare, ne-am gandit ca are nevoie de un fizioterapeut. Toate bune si frumoase, am mers la o clinica, am facut analizele prescrie de doctor si a inceput recuperarea medicala. Insa aici sa vezi dracie, in loc sa se simta mai bine ei ii era din ce in ce mai rau. Dormea aproape 18 ore din 24, se misca exagerat de greu iar respiratia era mai ceva ca la persoana care a terminat cu maraton de 30km, iar asta pentru simplu fapt ca urca 3 trepte.

Intr-o ultima speranta, mama mea a venit cu idea sa mai mergem la o ecografie pulmonara, dar la o policlinica unde stia ea o doamna doctor mai in varsta care ar putea sti mai multe.

Dup ace am ajuns acolo, am fost trimise de urgenta la spitalul Marius Nasta (spital de plamani) pentru ca, sa vezi, plamanii mamei mele erau atrofiati!

As vrea sa pot spune ca aici am rezolvat rapid, insa de la sfarsitul lunii August (da, deja s-a facut luna August ) am tot facut analize. Am facut toate analizele de sange si cele pentru plamani, inclusiv o tomografie,pe care ni le-a cerut doctorul, iar cand intr-un final au iesit rezultatele, in locul unei retete ni s-a spus ca trebuie sa faca o biopsie deoarece nu-si pot da inca seama care este diagnosticul.

Ajungem la celalalt spital Marius Nasta, unde cu chip cu vai, dupa multe maini unse, ni se face o programare si reusim sa ii faca o biopsie. Ghiciti ce, era deja jumatatea lunii Septembrie cand am reusit asta. Ni se promite solemn ca in termen de 10 zile lucratoare avem rezultatul.

Uite cum asteptam cele doua saptamani, care s-au facut intr-o vineri si incepem sa sunam incepand de luni, in fiecare zi, pentru rezultat. In fiecare zi aceiasi poveste, ca nu este inca gata, ca nu stie ce sa ne spuna si tot asa. In cea de-a treia saptamana primim un telefon de la sefa de laborator ca sa o intrebe pe maica-mea cum se simte, care sunt parerile doctorilor, cam ce cred ei ca are, cum i-au iesit analizele si tot asa. Mama, o persoana foarte perspicace de felul ei, o intreaba pe cucoana ca de cand pana cand asa ceva, oare nu s-a intamplat ceva cu rezultatul ei? Va dati seama ca am fost mai mult decat asigurati ca asa ceva nu se intampla si era tanti chiar indignanata ca a indraznit mami sa o intrebe asa ceva.

Se face luni, se duce taica-miu la spital cu mare scandal, acolo nimeni nu recunostea ca a sunat-o cineva pe maica-mea, pana intr-un final a iesit o doctorita in fata si a spus ca ea era tanti cu problema. Dar ca sa nu isi faca taica-miu griji ca are rezultatul gata, doar ca mai dureaza jumatate de ora sa i-l dea.

Acea jumatate de ora s-a facut o ora, dar intr-un final a primit miraculoasa foaie in functie de care trebuia sa ne zica noua si doctorului tot ce aveam nevoie.

Fugim marti dimineata la doctor, dar pauza, era in concediu (deja s-a facut octombrie) si revine dupa o saptamana. Dupa multe dezbateri daca sa mergem la alt doctor decidem ca de, mergem pana la capat cu acelasi (nu de alta dar am bagat la plicuri in buzunare incat am zis ca poate ar fi mai ok sa nu o luam de la capat cu altii care nu stiau despre ce este vorba).

Trece saptamana cu pricina, luni, la prima ora suntem la usa doctorului, asteptam 2 ore ca de, ca si noi mai erau si altii. Intram bucurosi ca intr-un final avem rezultatul si ca o sa primeasca medicamentatie. (in tot acest timp mama mea a pierdut parul din cap in proportie de 80%, petele s-au agravat si s-au extins si la nivelul mainilor, nu mai reusea nici sa stea picior peste picior de durere ).

Citeste minunatul doctor hartiile si ne spune mda, dupa cum ma temeam rezultatul este neconcludent! Dar eu banuiesc ca aveti o boala autoimuna si mergeti la un professor doctor pe care il recomand (reumatolog de meserie) fiindca o sa va ajute.

Are rost sa va spun cum am plecat de acolo? Cat de nervoase si mai ales suparate eram? In special mama mea care deja cazuse intr-o depresie de toata frumusetea.

 

Am sunat la clinica particulara unde era Profesorul Tanaseanu si am mers cu inima cat un purice si cu o maare doza de neincredere. Dupa alte 2 ore de stat la coada am intrat.

Pot sa va spun ca am fost intampinate cu un calm si cu o rabdare ce rar mi-a fost dat sa gasesc la o persoana. A pus-o pe mami sa ii spuna cu lux de amanunte tot ce s-a intamplat in lunile acestea, s-a uitat pe toate analizele pe care le-am “colectionat” dea lungul timpului si a consultat-o din cap pana in picioare.

Era sigur de ce are, ca nu intelege cum acesti “doctori” la care am fost pana acum nu au pus-o pe tratament in conditia in care plamanii ei sunt atrofiati si cum nici au vazut clar ce diagnostic are. Ne-a rugat ca dupa ce plecam de la el sa mergem la doctorita de familie (Doamna Google) sa ne dea trimitere pentru internare la Spitalul Colentina si sa ne vedem acolo a doua zi dimineata. Pe langa faptul ca nu a vrut sub nici o forma sa primeasca nimic (cred ca de rusinea idiotilor care s-au ocupat pana atunci de noi) ne-a dat si numarul personal sa-l sunam seara ca sa vada daca pana atunci a reusit el sa ia legatura cu un medic bun imunolog de la spital si anume Dl. Dr. Pompilian Valer.

A doua zi am fost acolo, doctorul stia deja cine suntem si de analizele maica-mii si ne-a invitat la dansul in birou/salon pacienti (are biroul intr-un salon unde isi interneaza el pacientii lui). Iar, ca surpriza dl. Profesor Tanaseanu a venit personal sa vada daca doctorul Pompilian ii da acelasi diagnostic pe care el il daduse in cabinet, dar pe care nu a vrut sa il treaca in fisa deoarece nu era specialitatea lui. Din nou, intrebari despre tot, consultatie cap coada si aveam DIAGNOSTIC!!! Acestea este dermatomiozita, este o boala a pielii dar care lasata netratata ataca plamanii.

Acum treaba este ca atunci cand dansul a citit biopsia era foarte incruntat si ne-a intrebat daca s-a intamplat ceva cu ea (fara sa stie de banuiala noastra). Am povestit patania, si este sigur si el ca si noi, ca ne-a pus un diagnostic la misto ca sa scape de un scandal. Ca se vedea de pe tomografie ca nu este cancer, asa ca le-a fost usor sa spuna ca este neconcludent.

Ni s-a mai dat sa facem niste analize pentru a confirma acest diagnostic, dar, intre timp, mama mea a fost pus ape tratament pentru a stopa degradarea plamanilor.

Vinerea viitoare avem toate rezultatele si speram ca daca este asa cum spera doctorul ca usor usor o sa luam tratamentul necesar ca sa stopam si boala minunata de care nu s-au prins doctorii.

 

Cand credeam ca nu o sa am vreo sansa sa mai cred in doctori, uite ca am primit acea minune.

Jos palaria pentru Dl. Profesor Doctor Tanaseanu si Dl. Doctor Valeri Pompilian si pentru frumoasa lui rezidenta, Teodora.

 

????????????????????????????????????

Doctor Valeri Pompilian

4 Discussions on
“Mai am o urma de speranta…”
  • buna ziua,

    incerc din rasputeri sa ajung la Dl. Dr. Valeri Pompilian, dar nu stiu daca exista vizite la dansul intr-o clinica privata pentru ca daca incerc in spital incep un traseu ingrozitor plin de birocratie si alergatura- lucru care nu mi-l permit din cauza job-ului. Aveti idee daca il gasesc pe undeva? As vrea sa specific ca alerg intre medici de aproape doi ani si nici o solutie nu m-a ajutat deloc. Am dureri mari de articulatii care se extind in mai tot sistemul osos. nimeni nu a stiut sa-mi spuna care este cauza… si sper ca impreuna cu dansul sa reusesc sa gasesc/ opresc aceasta afectiune.

    va multumesc mult de tot pentru informatii

    • Buna ziua,

      Din cate stiu eu, dl. Doctor Pompilian are program si la clinica particulara Graal. Daca cautati pe ineternet gasiti programul de la clinica.

      Nu am numarul de telefon al dansului, deci nu am cum sa va ajut asa. Noi tot la coada am stat la spital. Din cate am vazut eu acolo, lumea vine cu analizele si asteapta la usa sa intra la dansul. Nu este pe baza de programare.
      Daca mai am cu ce sa va ajut, va rog nu ezitati sa ma contactati.

      Multa sanatate va doresc!

Leave A Comment

Your email address will not be published.